Filmul „Wheelman” te ține per total ca pe ace, dar putea fi dus mai departe decât atât. Pare un film nevalorificat la potențialul său maxim, n-a explorat toate posibilitățile. Pușculița o avea vreo legătură, deși nu e întotdeauna un indicator al calității.
„Wheelman” e mai aproape de bugetul de Hoboken decât de Hollywood (referința asta n-o s-o înțeleagă oricine). Cum am estimat că „Wheelman” nu e neapărat un film de rangul celor de la Hollywood în care s-au investit sume exorbitante de bani? Întregul film „Wheelman”, cu anumite excepții, are cadre cu o anumită mașină. Filmată ori din interior, ori din exterior.
„Wheelman” se vrea a fi un film thriller. Făcând abstracție de faptul că aproape tot filmul are cadre cu acel autoturism, filmul chiar nu duce lipsă de suspans.
Dar sfârșitul l-aș putea numi prea previzibil. Sau sunt eu prea versat în ale cinematografiei; după atâtea filme și seriale urmărite, am ajuns să fiu în stare să identific tipare ale scenariștilor și regizorilor. Tocmai de aceea, apreciez doar filmele care îmi înșeală așteptările, care mă surprind.
Personajul principal e un șofer de evadări. Nu e specificat vreun nume în film pentru acesta, el fiind numit doar „Wheelman” („Șoferul”). Treaba lui e să transporte infractori care se ocupă cu jefuitul de bănci, să-i ducă de îndată în altă parte după jaf.
Acesta are o fiică (Katie) pentru care împarte tutela cu fosta sa nevastă Jessica. În seara jafului ordinar, s-a întâmplat ca acel weekend să fie weekendul lui la tutelă.
Așadar, fiica sa era nesupravegheată la el acasă. La auzul acestei vești, Jessica se revoltă. Considerându-l pe acesta iresponsabil, se gândește chiar să ceară custodia completă.
„Wheelman”, deși vine la pachet cu carențe (lipsa unei întorsături de situație pe la final), se revanșează prin personajele efervescente, mai cu seamă prin personajul principal.