Jackie Brown, protagonista filmului, e o femeie de culoare și însoțitoare de zbor la una dintre cele mai neînsemnate linii aeriene din Mexic, pe ruta Capo San Lucas (Mexic) – Los Angeles (SUA).
Ea lucrează pentru un dealer de arme ilegal din SUA, Ordell Robbie. Nu prea are Jackie legătură cu armele, ea doar transportă din Mexic în SUA banii de la clienții lui Ordell.
Cum îi transportă? Păi, cum altfel decât într-o geantă, în timp ce lucrează ca stewardesă la acea agenție de zbor ieftină. Oricine poate aduce oricâți bani vrea în SUA, dar e obligatoriu ca orice sumă care depășește 10.000 de dolari să fie declarată. Însă ea transporta 50.000 de dolari la momentul când a fost săltată de doi polițiști, Mark Dargus și Ray Nicolette.
În acest timp, Ordell Robbie se relaxa la reședința sa împreună cu Louis Gara (ăsta abia ieșit de la răcoare după ce a jefuit o bancă) și Melanie Ralston (o tânără care îi ține companie lui Ordell).
Cei trei urmăreau niște reclame la arme în timp ce se afumau de zor. Ordell nu se sfiește să se fălească cu cunoștințele sale despre armele de foc.
Îi explică lui Louis care e avantajul armei X, dezavantajul armei Y, ce categorie de client preferă modelul ăsta, cine celălalt, cu cât le cumpără și cu cât le vinde ulterior.
Biștarii lui Ordell vin în principal din Mexic, dar are nevoie ca altcineva să-i aducă de-acolo. Nu se poate duce chiar el, căci Ordell e deja o posibilă clientelă pentru pușcărie.
După ce Jackie Brown e arestată de acei polițiști și mai târziu eliberată, se întoarce la 180 de grade împotriva lui Ordell din cauza căruia a fost băgată la pușcărie.
Îl face să creadă că încă lucrează pentru el, când de fapt vroia să-i ia toată agoniseala adunată din arme și să plece undeva departe. Aceeași practică o pune în aplicare și pentru cei doi polițiști, dându-le impresia că lucrează pentru ei pentru a-l înfunda pe Ordell.
„Jackie Brown” e considerat cel mai puțin violent film al lui Quentin Tarantino; patru personaje dau colțu’ în film, dar presupun că e plauzibil. În plus, „Jackie Brown” e unul dintre cele mai beton filme apărute în anii ’90, cu o distribuție și o coloană sonoră de excepție.