Un film biografic bazat pe fapte reale. E povestea unui catarator montan pe nume Aron Ralston din Colorado care, in 2003, in timp ce mergea prin niste canioane din Utah, isi prinde bratul intre un bolovan urias si peretele unei pesteri si nu-l putea scoate.
5 zile (127 de ore, mai exact) a agonizat in acel loc pustiu si nepopulat, avand la dispozitie ratii limitate. Aron Ralston e un individ care, in conceptia lui, nu are nevoie de nicio alta persoana in afara de el insusi, ca nu depinde de nimeni, ca doar pe propria persoana se poate baza.
Isi tine toti apropiatii la distanta (inclusiv pe membrii familiei) si nici nu le raspunde la apeluri. Asa incepe de fapt filmul „127 hours”: cu membrii familiei vorbindu-i in casuta vocala.
Chiar in ziua fatidica de sambata, 26 aprilie, in timp ce era pe picior de plecare intr-o noua drumetie, fara sa lase niciun mesaj cu locul in care pleaca.
Singura persoana care in acel moment stia unde pleaca Aron era seful sau, Brion. Dar Brion putea trimite pe cineva doar daca Aron nu aparea la munca pana marti, adica in termen de trei zile.
In acea zi de sambata, Aron porneste la drum, din Colorado pana in Utah, cu masina. Filmand drumul. Ajungand in Utah, printre canioane, abandoneaza masina si mai departe zboara fulger cu bicicleta kilometri intregi (in timp ce se filma).
Pe drum, intalneste doua cataratoare, Kristi si Megan, care mergeau in alta parte, dar s-au ratacit. Aron le indruma pretinzandu-se ghid, desi nu era.
Pe langa faptul ca le indruma spre destinatia lor, le si dezvaluie un loc fabulos. Dupa care Aron isi vede de itinerariul lui, dar nu inainte ca cele doua sa-l invite la o petrecere programata pentru duminica seara, oferindu-i detalii despre locatie.
La ceva timp, in timp ce Aron cobora intr-o pestera, se rostogoleste un bolovan de dimensiuni considerabile si-i prinde un brat. Din acest punct, cam tot restul filmului e despre Aron cum incearca sa-si elibereze bratul prin orice mijloc posibil, cioplind bolovanul cu briceagul, incercand sa-l ridice prin propriile puteri sau cu echipamentul de catarare. Isi pune sperante ca cele doua cataratoare abia intalnite vor trece cumva pe acolo.
Nu-mi imaginam ca un film de o ora jumate in care cineva incearca sa miste ditamai bolovanul o sa fie atat de captivant. La asta au contribuit notele umoristice, dar si intensitatea celor 127 de ore cumplite de viata si de moarte. Traiesti fiecare secunda cu personajul, nu alta.
In timp ce Aron e blocat acolo si incearca sa-si deblocheze bratul, incepe sa halucineze si-si reanalizeaza intreaga viata de pana atunci. Ii trec prin minte toti cunoscutii pe care i-a tinut la distanta si realizeaza faptul ca a fost inconstient ca nu a lasat niciun mesaj cu locul in care se afla.
Zile intregi a tinut un jurnal video cum incerca sa se deblocheze de acolo, inclusiv cu un ultim mesaj pentru familie. Spre sfarsit, pentru a-si elibera bratul, Aron se hotaraste sa mearga la extrem.
„127 hours” – un film despre 127 de ore de lupta pentru supravietuire, despre taria de caracter a unora cu dorinta de a trai cu orice pret. Si despre nevoia omului in general de a depinde de altii.
P.S.: Atentionare: „127 hours” contine segmente cu mutilare severa. Nu-l recomand oricui. Nici mie nu mi l-as recomanda. Cei care sunt interesati, sa-l vizioneze pe propria raspundere. Nu sunt responsabil pentru starile de infricosare si de panica ale altora.