De ce inca nu m-am decis sa apar fizic in clipurile de pe YouTube?
Nu mi se potriveste sa apar pe DojoVlog. Nu mi se potriveste pentru ca vorbesc engleza cu accent romanesc. In cazul unui canal de YouTube in engleza, preferabil ar fi un accent neaos englezesc.
Asa ca m-am hotarat sa ma bazez pe text ca pana acum. Nicio paguba. Merg pe premisa ca aproape toata lumea e in stare sa citeasca. Ca unii nu pricepe englezeste, e treaba lor.
Care e dupa mine etalonul atractivitatii la femei si la barbati?
Standardul dupa care ma ghidez e cel la moda in Coreea de Sud. Majoritatea oamenilor de acolo, femei si barbati deopotriva, sunt obsedati de perfectiune.
Obsedati mai ales de pielea fara cusur. Standardul asta e imprumutat de tari din toata lumea. Si de ce n-ar fi *? Cat despre mine, sunt echipat cu un inceput de gusa, pletele nu-mi stau OK daca nu folosesc 1 kilogram de gel, etc. si etc. Din aceste motive, sunt inferior atractivitatii anumitor tipe beton.
Later edit: Doar pectoralii sunt mai straluciti. Si fiind inzestrat si cu un inceput de burta, nu ma pozez la un nivel sub pectorali.
Ce cinematografie prefer? Japoneza sau sud-coreeana?
Sud-coreeana la orice ora din zi. Cineastii japonezi mi se par limitati si cam incapabili de profunditate. Poate ca sunt ei cei mai buni la horror si consacrati in acest gen (nici genul horror sud-coreean nu-i de lepadat), dar filmele japoneze sunt mai superficiale.
In timp ce filmele sud-coreene sunt mai impredictibile, extrem de obiective, au suspans, abunda de originalitate (Hollywood-ul creeaza remake-uri dupa ele), au scene inflacaratoare, iti capteaza intreaga atentie; iar cand crezi ca le-ai deslusit firul, acestea iti dovedesc ca nici gand si-ti pun mintea pe reboot.
In acceptiunea mea, un film superior e ala care iti stimuleaza gandirea si care ti se intipareste in minte. Hollywood-ul are aproape numai filme cu actiune gratuita si fara rost si bugete de sute de milioane de dolari pentru explozii si alte lucruri de prisos.
Asta inseamna un film de calitate superioara? Hollywood-ul se focuseaza pe directia actiunii nefundamentate si nebazate pe aproape nimic (exista si exceptii la Hollywood, totusi), in timp ce cineastii sud-coreeni sunt preocupati cu dezvoltarea personajului. Prefer oricand a doua varianta.