Chiar imi place sa muncesc cu zel?
N-as numi-o chiar placere. Nu muncesc de placerea muncii in sine (am si eu perioade in care mi-e lene), ci de placerea incheierii muncii pe ziua respectiva. Tanjesc dupa senzatia aia de la sfarsitul unei zile de munca grea, cand inchei o zi in care am avut un super-randament.
Munca in sine nu ma bucura in mod special. In cele din urma ti se acreste, pe mine ma delecteaza starea aia euforica de dupa. Un aspect cheie/sfat: ca sa rezisti volumului de lucru, e important sa lucrezi fara sa gandesti (concentrat ca si cum ai fi in transa). Sau sa gandesti, dar nu in masura in care ai gandi in mod normal. Sa te deconectezi de la orice altceva.
Apropo, de ce oameni precum Mark Zuckerberg inca muncesc cu sarg, desi au adunat deja bani de n-o sa-i poata cheltui intr-o viata de om? Motivul: ei au trecut la alt obiectiv, au ajuns la alt stadiu, pe ei nu-i mai intereseaza niste foi de celofan, ei nu mai muncesc pentru bani de ani de zile. Ei muncesc pentru apreciere globala.
Sunt jurnalistii straini net superiori fata de cei romani, in opinia mea?
Jurnalisti competenti exista pe toate cararile si in toate tarile. Om avea noi un sistem de educatie subrezit si ros de 3 decenii de indiferenta si de lipsa de reforme rodnice, dar asta nu inseamna ca n-avem jurnalisti de soi, n-are nicio legatura una cu alta. Romania chiar exporta jurnalisti in alte tari.
Sa-l ofer ca exemplu pe Mihai Rusu (doar ca n-o sa am cuvinte de apreciere la adresa lui; iar pe cei cu intentii pozitive nu-i mentionez ca sa nu indrept atentia asupra lor, asa cum m-am hotarat deunazi). Jurnalist care a trecut de partea nemtilor si care uneori mai apare telefonic la niscaiva canale de televiziune din Romania, doar ca sa mai arate din cand in cand romanilor ca e viu in Germania, ca e element subversiv fata de PSD si ca sa se bage in seama ca musca in p*la calului. Si-a murit Dumitru, si-a murit in baie, c-o mana pe clanta, si-o mana pe coaaieee…
Ma vad nevoit sa-l apostrofez si pe avortonul asta, ca n-am mai insultat pe nimeni de o perioada si sunt ingrijorat ca-mi pierd indemanarea. Pentru ca locuieste in Germania, crede ca isi poate permite sa fie o lepra remote si sa comploteze. Bastardul nu e in toate mintile de e increzator ca legile federale antidefaimare din Germania ajung pana la mine. Se duce Romania pe p**a cu dezertori in jurnalism precum Mihai Rusu. Dezertarea nu se cuvine la jurnalistii care poseda informatii de stat.
De ce ma pozez numai in hartoapele membrilor echipei?
Relatiile mele profesionale sunt ori in strainatate (clientii mei pentru jobul meu separat de web development), ori in zone distante ale tarii (echipa Dojotech). Pe mine ma plictisesc oamenii. Nu ma intereseaza sa am legaturi cu oameni cu care n-am o relatie profesionala.
As simti ca pierd timpul de pomana si ca nu sunt productiv, existenta mea se focuseaza aproape complet pe munca. Dojotech.ro are birouase in Cluj-Napoca, Deva si Pitesti. Fara Bucuresti. Birourile nefiind exclusive pentru Dojotech, membrii le folosesc dupa bunul lor plac, chiar si pentru joburile lor independente si particulare.
Cine se ocupa de aparitia articolelor Goodies in partea din stanga?
Nu se ocupa nimeni. Primul articol, ala cu monumentul prostiei unor tantalai cu manevre/apelative pentru curul lor (by the way, le rastorn carutele cu ei inauntru, daca il doresc ei neaparat pe Hulk), e prestabilit si setat de mine. Restul de 3 de mai jos sunt automate/aleatorii, se ocupa serverul de ele. N-am control asupra lor.