fbpx

Sesiune Q&A 40 – Filmele sud-coreene pe care le consider cele mai bune

Sesiune Q&A 40 - Filmele sud-coreene pe care le consider cele mai bune

Cele mai bune filme sud-coreene in opinia mea

-Pe primul loc consider ca tre’ sa sada “Memories of Murder”. E un film cu care rezonez, care e bazat pe intamplari reale si care prezinta povestea unor crime care au avut loc incepand cu 1986.

E vorba despre primul criminal in serie din Coreea de Sud. Care nici pana in ziua de azi nu a fost gasit. Nu e surprinzator, la ce precar erau dotate autoritatile din Coreea de Sud in materie de criminalistica la acea vreme.

Nici nu erau posibile testarile ADN in Coreea de Sud pe vremea aia. Initial doi, mai apoi trei detectivi, incearca sa-l gaseasca pe faptas, fara niciun rezultat.

-Pe al doilea loc in topul meu personal e “Oasis”, un film de calitate superioara, care nu-i apreciat pe cat ar trebui si care din pacate e prea subevaluat. Poate pentru ca nu vine cu zorzoanele cu care unii s-au obisnuit la filme.

CITESTE SI:  Google Chrome pentru Android va "ucide" reclamele care vibreaza

E un film onest, simplu, dar in acelasi timp si complex. Dupa parerea mea, ar merita un Oscar. E mai bun decat filmul “Parasite”. “Oasis” prezinta legatura care se formeaza intre un fost detinut si om iresponsabil si o tanara cu paralizie cerebrala.

E un film imprevibil care te captiveaza si te surprinde in aproape fiecare moment. Iar titlul a fost ales genial, e cheia intregului film, desi la inceput nu pare.

-Pe locul al treilea e “Confession of Murder”. Un anume Lee Du-seok publica o carte autobiografica in care isi descrie in detaliu crimele pe care le-a comis si in care pesemne se caieste.

Bineinteles, asta dupa ce au trecut ani de zile iar faptele lui s-au prescris. Un detectiv incearca sa-l gaseasca pe faptas, detectivul fiind implicat personal pentru ca una dintre victime este fosta lui partenera de viata.

CITESTE SI:  Smartphone-urile LG cu specificatii avansate si preturi competitive

Un film prea complex si profund ca sa-l pot contura si cuprinde acum in doar cateva cuvinte. Ce mai pot mentiona e ca poseda actiune calitatea intaia si totusi isi mentine atributul de film artistic.

Filmele occidentale de actiune de obicei nu sunt artistice, au doar actiune inutila si nefundamentata. Sunt si fade, superficiale si cu goluri. Nu te stimuleaza cu nimic la nivel cerebral.

La ele poti comenta doar actiunea. “Confession of Murder” e din alta liga, le combina pe amandoua. Filme ca asta sunt cele care te intriga daca nu ai IQ negativ. Unde mai pui si ca are un incredibil plot twist la sfarsit.

CITESTE SI:  Cum iti poti masura ECG-ul cu aceste smartwatch-uri Samsung

De ce cred ca tembelizionistii vor sa se joace cu nervii mei, prin publicitate

Partial ca sa-si mascheze complotul. Mai recent, incearca sa ma scoata din pepeni cu reclame obsesive la pastile care usureaza digestia (alimentelor in exces), la pariuri (si alte jocuri de noroc) si la Corega.

Practic, au inlocuit reclamele obsesive anterioare cu alte reclame obsesive (oare ce s-o mai intampla in viitor?). M-or fi urmarit zevzecii de ceva vreme de au ajuns la concluziile astea.

Mi-am format o idee cu privire la profilul telespectatorilor pe care ii vizeaza prin publicitate: flamanzi si cartofori de varsta a treia. Le-ar prinde bine sifiliticilor care controleaza publicitatea la tembelizor cate un sut in cur fiecare, ca sut sub centura ar fi prea nedemn si miseleste.