Am vreun sport preferat?
Fusei odinioară fan meciuri sportive, dar acum urmăresc sporturi sporadic; cel mult handbal, de exemplu, că stăm ceva mai bine decât la fotbal.
Meciurile dintre români și români nu mă interesează. Alea între români și străini m-ar interesa, doar că uneori îmi sare țandăra pe străini când pierd românii.
Sportul din zilele astea e în principal o afacere, nu o etalare tocmai corectă a nivelului unei echipe. Trăim vremuri în care primează bugetul echipei sportive, nu talentul nativ din țara de proveniență a respectivei echipe.
Echipele care își permit să cumpere jucători experimentați din alte țări au în mod clar un avantaj. Noi uneori îi vindem.
Țara mea preferată în materie de filme
Fără niciun dubiu, Coreea. Or fi producând și ei filme de duzină (cum e cazul și altor țări), dar o mare parte dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut până acum sunt din Coreea de Sud.
Alea-s hrană pentru predispoziția mea spre analiză, fiind guvernate de simbolistică și lăsându-te pe tine să vii cu unele explicații care nu sunt exprimate în film.
Nici România nu-i de lepădat în industria cinematografică; se aseamănă în unele privințe, dar nu e tocmai la nivelul Coreii.
Însă la muzică, din punctul meu de vedere, România surclasează Coreea și alte țări. Din playlistul meu de vreo 700 de melodii de pe tot cuprinsul lumii, circa 200 sunt românești.
Filmul meu horror preferat
Dacă aș emite o părere convențională și spre unanim acceptată, m-aș arunca spre „The Exorcist”, lansat în 1973. „The Exorcist” e considerat printre sau chiar cel mai horror film horror. Leșinau oamenii pe capete în cinematografe la lansare, cică.
L-am vizionat și eu la rândul meu. La prima vizionare, mi s-a părut chiar înspăimântător. La a doua vizionare, nu mai era chiar horror, ci îmi inducea o stare de disconfort. Cu sonorul oprit, vira spre comedie.
„Shutter” e filmul meu horror favorit, un film tailandez apărut în 2004.