1. Opinie despre filmul spaniol „Society of the Snow” (2023)
„Society of the Snow”, film cu dialoguri în spaniolă și coprodus de Spania și Statele Unite, surprinde situațiile-limită prin care au trecut o echipă de rugby din Uruguay și alte persoane care s-au prăbușit cu avionul în Munții Anzi în 1972.
Aceștia zburau din Uruguay în Chile. Din 40 și ceva de pasageri, 29 supraviețuiesc impactului. Supraviețuitorii sunt forțați să țină piept mediului neprielnic de pe muntele înzăpezit și temperaturilor cu multe grade pe minus.
Din când în când, frigul percepe tribut luând vieți. Împreună cu penuria de hrană din avion apar și dilemele morale: dacă e sau nu etic să mănânce rămășițele celor care au decedat, părerile din acel grup fiind împărțite. Cert e că altfel n-ar fi putut supraviețui, pentru că trec săptămânile, lunile și n-apare niciun echipaj să-i scoată de acolo.
Supraviețuitorii chiar aud la radio că au fost suspendate căutările până anul viitor din pricina iernii, lucru care îi decepționează pe toți.
Pe toată durata urmăririi filmului am avut impresia că ăsta-i sigur film uruguayan. Mă și miram că Uruguay e în stare să producă un așa film spectaculos; m-a impresionat în principal faza când se sfârteca avionul cu pasagerii înăuntru la contactul cu solul.
Dar apoi m-am interesat; e de fapt o coproducție dintre Statele Unite și Spania. Filmul doar se bazează pe o carte a unui scriitor uruguayan (bazată totuși pe întâmplări reale) și nici actori din Uruguay nu prea sunt în filmul ăsta, ci mai ales din Argentina.
E filmul care m-a captivat cel mai mult în ultimul timp. Nu-l pot numi filmul meu preferat în mod absolut, dar filmul meu favorit cu dialoguri în spaniolă 100% e.
2. Opinie despre filmul american „Everything. Everything” (2017)
De nu era „Society of the Snow”, filmul „Everything. Everything” ar fi ocupat cu siguranță prima poziție în clasament; întrucât și ăsta e despre un cuplu amenințat de sănătatea precară.
Maddy, o tânără cu imunodeficiență severă combinată, are neapărată nevoie de mediul steril al locuinței pentru că orice bacterie sau alt tip de patogen o poate îmbolnăvi.
Se întâmplă ca în cartier să se mute un tânăr pe nume Olly împreună cu familia sa. Când cei doi se văd, se înfiripă o legătură între ei. Maddy nu e sigură dacă ce au ei poate dura, fiind conștientă că, din cauza imunității sale insuficient dezvoltate, până și Olly ar putea-o îmbolnăvi.
Cei doi comunică inițial prin mijloace electronice și mai târziu se decid să riște o apropiere fizică, fără știrea sau acceptul mamei ei, dar cu complicitatea asistentei sale.
Deși în film se menționează că Maddy are imunodeficiență severă combinată, lucrurile nu sunt chiar cum par a fi.
„Everything. Everything”, o poveste amoroasă improbabilă, dar care are parte de un alt tip de încheiere comparativ cu alte filme cu această tematică. Un film și despre privarea de bucuriile vieții, având ca pretext sănătatea.
3. Opinie despre filmul american „Train Dreams” (2025)
Lui Robert Grainier, un tăietor de lemne din America de prin secolul trecut, îi e întoarsă pe dos întreaga existență în urma unui incendiu, în vreme ce e plecat împreună cu alții la mare distanță de mers cu trenul, la tăiat de lemne.
Merge acolo periodic pentru a-și putea construi pe meleagurile natale o casă pentru soția și fiica sa. Avea de gând să plece acolo pentru ultima dată, dar chiar la ultima revenire observă un incendiu uriaș care mistuie complet zona. De acum încolo, lucrurile pentru Robert Grainier nu mai sunt niciodată la fel.
Filmul „Train Dreams” invocă într-un fel sau altul natura ocupației lui Robert Grainier ca motiv pentru pierderile sale. Filmul începe cu o predică ce insinuează că până și arborii au viață și că pot reacționa când sunt lezați.
„Train Dreams”, un film în care protagonistul nu conștientiza că zilele în care era strâmtorat (dar avea soția și fiica alături) se vor dovedi a fi cele mai fericite. Dorința de a avea mai multe i-a pus capac.