E vorba în linii mari despre rivalitatea dintre un maratonist japonez (Hasegawa Tatsuo) și unul coreean (Kim Jun-shik), înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În prima jumătate a secolului trecut, Coreea aparținea de imperiul japonez care exercita diverse abuzuri asupra coreenilor.
Filmul „My Way” începe cu sfârșitul, la maratonul din 1948 de la Londra, fiind cel de-al 14-lea maraton olimpic. La acel maraton participă și coreeanul Jun-shik; dar cine urmărește filmul până la final va descoperi un schepsis.
Filmul se întoarce apoi în 1928, când Hasegawa Tatsuo, băiat fiind, se mută în Kyung-Sung (Coreea), acolo unde îl întâlnește pe Jun-shik, de-o vârstă cu el. Încă de atunci se naște rivalitatea dintre ei. Cei doi cresc și fiecare câștigă propriile lor maratoane naționale.
În anii ’30, japonezii au interzis participarea coreenilor la acele competiții. Tatsuo primește o scrisoare de admitere la Universitatea de Medicină din Berlin, scrisoare pe care acesta o refuză, preferând să meargă la maratoane sau să se lupte cu chinezii și sovieticii cu care Imperiul Japonez era în război.
La presiunea publică, Asociația de Atletism a Imperiului Japonez acceptă din nou maratoniști coreeni. La următorul maraton, coreeanul Jun-shik ar putea sau nu ieși învingător.
Ulterior, acesta împreună cu alți coreeni sunt înrolați împotriva voinței lor în armata imperială a Japoniei și puși să lupte cu sovieticii și chinezii.
Printr-o serie de întâmplări, coreeanul ajunge tocmai în celălalt capăt al lumii, în Normandia, Franța, luptând în armata germană împotriva soldaților americani. E un film bazat pe întâmplări reale; chiar s-a întâmplat ca armata americană, la debarcarea sa din Ziua Z, să descopere un coreean în Normandia.
„My Way”, unul dintre cele mai spectaculoase și fidel realizate filme despre al Doilea Război Mondial. E totodată un film amplu, desfășurându-se în țări ca Rusia, Coreea și Franța. Și cu hoardele de soldați japonezi, ruși, germani și americani, plus tehnica lor de luptă aferentă.