„Memories of Murder” e un film de actiune, crima si drama si cel mai bun film din istoria filmelor, parerea mea. Povestea e urmatoarea: in 1986, in provincia Gyunggi din Coreea de Sud, este gasita inca o femeie ucisa de un autor necunoscut.
Iar intr-o tara care nu a mai cunoscut niciodata astfel de crime, au inceput rapid sa circule zvonuri privind un posibil criminal in serie. Detectivii Park Doo-man (Song Kang-ho) si Cho Yong-koo investigheaza crimele.
Acestia doi sunt niste detectivi locali brutali si destul de neghiobi care nu sunt foarte bine pregatiti si nici dotati in materie de criminalistica (au fost nevoiti sa trimita ADN in SUA ca sa se efectueze un test, ca in tara nu se putea).
Ei investigheaza crimele fara sa-si foloseasca creierele, ci prin brutalitate si torturand suspectii. Evident, fara rezultate. Park Doo-man (in partea stanga a imaginii) e genul de politist care de obicei merge pe instincte (crede ca isi poate da seama cine-i vinovat doar privind oameni in ochi) si pe violenta, fortand chiar si oameni nevinovati sa recunoasca ca sunt vinovati.
Un al treilea detectiv, Seo Tae-yoon (in partea dreapta a imaginii), e trimis de la capitala Seul pentru a contribui la ancheta. Acesta e convins ca femeile au fost ucise de unul si acelasi criminal, adica e de parere ca faptasul e un criminal in serie.
Spre deosebire de detectivul Park Doo-man (Song Kang-ho), Seo Tae-yoon trimis de la Seul isi foloseste mintea si are un stil de ancheta mai calculat si axat mai mult pe gasirea probelor si dovezilor.
Aceasta diferenta de stiluri dintre ei va genera conflicte intre cei doi in film. Dar cei doi au totusi ceva in comun. Amandoi au gresit crezand ca cineva care e in stare de crime atat de odioase trebuie sa arate ca un monstru. Cautau criminalul cu chip de monstru.
La sfarsitul filmului (cine-i interesat sa vada cel mai bun sfarsit de film ever, sa caute pe YouTube – „Memories of Murder ending”) in care timpul actiunii se muta cu multi ani dupa crime, detectivul Park Doo-Man isi da seama ca si cei mai sadici si cruzi criminali pot arata normal, ca noi toti ceilalti.
„Memories of Murder” e cu adevarat un film genial (nu ca filmele Hollywoodiene rasuflate si superficiale), bine lucrat si cu o distributie de exceptie si mai mult ca sigur multi vor deveni fani filme coreene daca-l urmaresc.
Directia este buna, evolutia personajelor e clara si palpitanta, iar actorul cameleonic Kang-ho e mare figura. Cred ca omu’ asta ar putea interpreta la perfectie orice rol.
Las si un clip video aici. Nu-i trailerul, ci coloana sonora bestiala de sfarsit din „Memories of Murder”. E atat de buna coloana sonora, incat are 1,1 mii de like-uri si niciun dislike, ceva ce n-am mai vazut niciodata pe YouTube.
Am mai vazut raporturi de 30, 100 sau 200 de like-uri la 1 dislike, dar niciodata un raport de 1,1 mii de like-uri la 0 dislike-uri. Asta spune multe despre calitatea coloanei sonore si implicit a filmului. Nimanui nu i-a displacut aceasta coloana sonora, deci cine sunt eu sa-mi displaca?