Coreea de Nord a rapit o actrita si regizoare sud-coreeanca si pe partenerul ei sud-coreean
Kim Jong-il – care a condus regimul comunist din Coreea de Nord pana la moartea sa din 2011 – era cinefil. De fapt, era atat de pasionat incat a ordonat rapirea celor doi sud-coreeni. Idei marete avea omu’.
Acestia au fost rapiti pe la sfarsitul anilor ’70 si fortati sa produca filme pentru Coreea de Nord pana cand s-au eliberat in 1986 prin intermediul ambasadei SUA din Viena.
Printre filmele produse se numara „Pulgasari” (versiunea comunista a filmului japonez Godzilla) si un alt film care a inclus primul pupat din cinematografia nord-coreeana.
Cel mai urmarit si cu cele mai mari venituri film sud-coreean din toate timpurile
Este vorba despre filmul in care Coreea invinge invazia japoneza din secolul 16. Filmul la care ma refer e „The Amiral: Roaring Currents” din 2014 care a adunat venituri de peste 140 de milioane de dolari la nivel global. Nu-i de-aici de colea, pentru un film non-american.
Primul „mozol” din cinematografia sud-coreeana a avut loc in 1954
La aproape 6 decenii dupa primul pupat din cinemaul vestic care a avut loc in 1896, a aparut in Coreea de Sud un film cam cu aceeasi premiera, dar pentru cinematografia sud-coreeana.
Regizorul si actrita acelui film au fost criticati pentru acea scena, in ciuda faptului ca scena a avut loc cu aprobarea sotului actritei – si chiar in prezenta lui. Sotul l-a dat in judecata pe regizor, dar in cele din urma disputa a fost solutionata pe cale amiabila.
Cinematografia coreeana poate fi prilejul unui dialog pasnic dintre Nord si Sud
Cineastii din Coreea de Sud trebuie sa-i fie recunoscatori liderului nord-coreean Kim Jong-il pentru un lucru: pentru prezervarea cinematografiei sud-coreene.
Liderul nord-coreean a colectionat unele dintre primele masterpieces sud-coreene in arhiva sa personala de 200 de filme, unele datand de dinainte de anii ’70.
Pe cand Coreea de Sud nu prea s-a descurcat sa-si pastreze istoria cinematografica. Numai 22% dintre filmele produse de Coreea de Sud in anii ’50 si 44% dintre cele produse in anii ’60 au ramas pastrate in Sud.