Am zis anterior ca voi vorbi despre asta si ma tin de cuvant. Sunt fan al cinematografiei asiatice si am vazut destule filme de acest gen. Consider ca in mare parte sunt mai bune decat filmele americane si probabil ca asa cred si americanii, ca de zeci de ani copiaza filmele asiatice care au devenit o forta si un izvor de inspiratie pentru Hollywood. Mai ales cele horror.
Unele remake-uri sunt bune, altele mediocre, iar restul sunt de cacao – niste porcarii. Multe dintre cele mai bune filme horror sunt japoneze, dar nici tailandezii si sud-coreenii nu sunt de lepadat la capitolul horror.
Filmele asiatice sunt recreate la Hollywood cu titluri in general diferite – dar cam cu aceleasi scenarii – si de obicei adaptarile americane nu se ridica la nivelul originalelor.
Mai jos sunt cateva filme asiatice refacute de Hollywood si pe care le-am vazut. Mai sunt alte cateva zeci de filme asiatice copiate pe americani, dar pe care nu le-am vazut inca.
„Seven Samurai” (Japonia, 1954)
- In acest film e vorba despre un grup de 7 samurai care sunt angajati sa pazeasca un mic sat care e amenintat de talhari. Regizorul si scenaristul Akira Kurosawa foloseste rareori dialoguri in acest film si mai mult scene de lupta bine executate coregrafic.
„Oldboy” (Coreea de Sud, 2003)
Acest film se concentreaza pe Dae Su care, aparent fara niciun motiv, este rapit si fortat sa locuiasca in aceeasi incapere timp de 15 ani. Cand este eliberat in mod neasteptat, pleaca pe urmele celor care l-au inchis, pentru a se razbuna.
„A Tale of Two Sisters” (Coreea de Sud, 2003)
Doua surori, Su-mi si Su-yeong, ajung la noua lor casa din provincie. Ambele par sa aiba un mare dispret pentru parintele lor matern vitreg, iar acolo unde s-au mutat incep cosmarurile lor.
Pe la sfarsitul filmului are loc o rasturnare de situatie la 180 de grade, dar, cum suntem profesionisti (sau cel putin asa ne place sa credem), nu dezvalui informatii cruciale inainte ca oamenii sa vada filmul.
„Hachiko Monogatari” (Japonia, 1987)
Pe filmul asta recunosc ca nu l-am vazut (dar merita sa fie adus in discutie), am vazut doar remake-ul americanilor cu Richard Geere din 2009 care, fie el si remake, e destul de bun.
Ambele filme se bazeaza pe o poveste reala care a luat nastere in 1932 in Tokio, cu un patruped Akita care isi asteapta in fiecare zi in statie stapanul sa se intoarca de la munca, chiar si cu multi ani dupa moartea stapanului.
„Ringu” (Japonia, 1998)
Acest film a captat atentia intregii lumi asupra genului J-horror si implica o caseta video. Oricine urmareste acea caseta va pieri dupa ceva timp. Urmaresti caseta video la TV, iese o aratare din ecranului TV-ului si te-ai dus…
„Shutter” (Tailanda, 2004)
In „Shutter”, un cuplu (Tun si Jane) lovesc accidental cu masina o femeie pe drum si fug de la fata locului. Dupa incident, individul (care e fotograf) incepe sa descopere niste umbre ciudate in fotografiile sale, iar Jane crede ca fantoma femeii il bantuie.
Si acest film a fost copiat de americani, dar interesant e faptul ca au ales sa angajeze pentru remake-ul „Shutter” un regizor japonez si sa filmeze in Japonia. Asta pentru ca filmul sa para unul J-horror si infricosator.
„Ju-On: The Grudge” (Japonia, 2002)
Conform mitului, atunci cand cineva piere in timp ce e foarte furios, acel cineva va bantui ca fantoma locul decesului. In acest film horror, un sot isi ucide sotia.
In adaptarea americana, actiunea are loc tot in Japonia, dar nu a reusit sa recreeze aceeasi atmosfera de groaza ca cea a filmului original.