Un film post-apocaliptic, cu actiunea stabilita in 2025 in Ucraina, la un an de la incheierea razboiului cu Rusia. Nu credeam initial ca filmul asta o sa fie despre razboiul ruso-ucrainean, razboiul acum in desfasurare fiind mai recent decat filmul.
„Atlantis” e un film cu cadre lungi fara dialog si e format din doar 28 de cadre. De cele mai multe ori, camera sta fixa si nemiscata minute intregi, surprinzand totul cat se poate de obiectiv.
Filmul incepe cu un cadru filmat cu termoviziune (lucru laudat de criticii de film): niste soldati sapa o groapa pentru a ingropa un alt soldat. Filmul se incheie tot cu termoviziune, dar cu un cadru complet diferit.
Doi fosti soldati ucraineni, Sergey si Ivan, inca nu pot concepe ca razboiul s-a terminat si continua sa se antreneze pe cont propriu cu armele, la un poligon improvizat.
Cei doi lucreaza impreuna la o topitorie. Ceilalti care lucreaza la acea topitorie/fabrica ii invinuiesc pe cei doi fosti soldati ca au purtat un razboi care a ras de pe fata pamantului intreaga zona.
Ivan lucreaza ca sudor in acea fabrica, dar sudurile lui sunt de mantuiala. Faptul ca i se atrage atentia asupra acestui lucru de catre sef si faptul ca nu mai suporta sa lucreze in acea fabrica il determina sa se arunce intr-un recipient cu tone de metal topit.
Topitoria/fabrica se inchide pentru ca nu mai e considerata profitabila. Sergey e nevoit sa caute un alt loc de munca. E nevoit sa se adapteze la noua viata post-razboi si nu prea se descurca. Nu are niciun tel in vremurile pasnice.
Dar o intalneste pe Katya, o activista umanitara cu studii in arheologie, dar care lucreaza la un ONG care dezgroapa, examineaza si identifica cadavrele mortilor de razboi, inclusiv cele ale soldatilor rusi.
Sergey decide sa se angajeze ca voluntar in acelasi ONG in care lucreaza si Katya. Gasindu-si menirea si pe Katya, Sergey poate da uitarii traumele si grozaviile din razboi. Cei doi incearca sa restabileasca tihna si ordinea in societatea ucraineana de dupa razboi prin acel ONG.
Un aspect interesant e ca niciun personaj din acest film nu e interpretat de vreun actor, ci exclusiv de soldati, veterani si voluntari. Sergey e interpretat de un fost soldat, in timp ce personajul lui Katya cred ca e interpretat de un paramedic.
La un moment dat in film, Sergey da de o masina in flacari care a trecut peste o mina explozibila si o scoate pe unica supravietuitoare din acel autoturism.
Pe la finalul filmului, supravietuitoarea (care apartine de un alt ONG care isi desfasoara activitatea si in alte tari) il intalneste pentru prima data pe Sergey in timp ce e constienta si-i ofera oportunitatea de a se muta si de a lucra in Europa in baza acelui ONG. Femeia ii lasa timp de gandire.
Ucraina prezentata in „Atlantis” fiind o tara ruinata, un desert dezolant si poluat neprielnic pentru existenta umana. Alti oameni ar fi acceptat numaidecat oferta.
Sfarsitul filmului (cadrul in care Sergey se afla cu Katya) contureaza concluzia filmului. Katya il intreaba de ce nu pleaca din tara si nu accepta oferta. Raspunsul lui Sergey poate fi considerat talcul din „Atlantis”.
„Atlantis” – un film despre un fost soldat care incearca sa se plieze pe noua realitate (o tara aflata in conditii de pace, dar pusa pe butuci in urma conflictelor din trecut), despre faptul ca razboiul aduce doar moarte si distrugere pentru ambele tabere. E un film deprimant si pesimist, dar si cu accente de optimism.