Jung Yoon-young, personajul principal din „2037”, e o tânără sclipitoare care are ca deziderat să lucreze pentru guvernul Coreii de Sud, dar care pică testul la istorie cu doar 3 puncte sub punctajul minim acceptat pentru admitere. Yoon-young și mama ei (care e surdă) comunică prin limbajul semnelor.
Tânăra e trimisă la închisoare pentru o crimă și i se atribuie identitatea „2037” la acel penitenciar. Yoon-young împarte celula cu alte deținute, una dintre ele (Yoo Sa-rang) având inițial un comportament deosebit de ostil față de ea.
La sfârșit, însă, toate deținutele din celulă îi devin aliate. O aliată mai importantă e Sun-je (viețașă, dacă nu mă înșel). Aceasta, după ce un șofer de tir i-a spulberat mortal soțul, i-a incendiat casa, ucigându-i întreaga familie, cu toate că acesta s-a predat.
Yoon-young se hotărăște să-și petreacă timpul cu folos la închisoare; devine mai întâi mecanic auto acolo și împrumută cărțile unei colege de celulă pentru a se pune la punct la istorie, intenționând în continuare să lucreze pentru guvern după ce iese de la închisoare.
„2037” e un film care pe alocuri n-are noimă în totalitate. Deși ar fi avut sorți de izbândă (spre deosebire de celelalte pușcăriașe), Yoon-young refuză să conteste condamnarea sau să lupte în vreun fel, pentru că preferă să nu atragă atenția asupra condamnării sale. Nici fraza asta de-aici nu are noimă 100%, dar asta pentru că m-am hotărât să nu povestesc părțile esențiale din film.
După ce am găsit filmul într-un top și înainte de a-l urmări, aveam impresia că va fi un SF petrecut în anul 2037, dar a fost cu totul altceva în cele din urmă.
„2037” e un film simplist ce duce lipsă de acel ceva caracteristic cinematografiei Coreii. Povestea e liniară, relativ previzibilă, plus că nu-ți pune creierul la contribuție ca un film artistic (pentru că nu e, aparține mai degrabă de alte stiluri).
Nu insinuez că „2037” e nerecomandabil, ci că nu e un film de referință pentru cinematografia din țara respectivă. Sau m-am obișnuit eu doar cu cinematografia din Coreea cu calitate la superlativ.