O femeie de 25 de ani pe nume Freddie revine în Coreea de Sud pentru a-și vedea părinții biologici. La vârsta de un an a fost adoptată de un cuplu din Franța și educată 24 de ani în spiritul francez.
E o duduiță impulsivă și care își ascunde tristețea prin destrăbălare după destrăbălare. Nu e o fire reținută, ci chiar cu mari abilități sociale.
Stătea ea într-o zi într-un restaurant la o masă cu o fufă și un tip, Tena și Dong-wan, ambii cu origini coreene. Freddie adună ulterior în jurul unei mese toți coreenii de la toate mesele din restaurant. Și începe un chef și un bairam de pomină, în ciuda faptului că ăia nu vorbeau toți aceeași limbă.
Freddie, de exemplu, aproape că habar n-avea deloc atunci coreeana, ci doar franceză și engleză. Totuși, se aruncă nesăbuită cu capul înainte și-și propune să meargă în Coreea cu Tena pentru a-i întâlni pe cei care au dat-o spre adopție.
Ajunsă în Coreea, Freddie se deplasează la instituția care i-a intermediat adopția în urmă cu 24 de ani. Ea află de la o angajată a centrului de adopții că părinții ei locuiesc acum în orașe diferite.
Acea persoană îi mai spune că legea îi permite să trimită, prin centrul de adopții, un anumit număr de telegrame fiecărui părinte. Dacă acesta nu răspunde la acele telegrame, orice altă telegramă e considerată hărțuire și o ilegalitate. Era strict interzis și ca centrul de adopții să-i ofere lui Freddie adresele lor.
Freddie obține numărul de telefon al tatălui ei și o pune pe Tena să vorbească cu el pentru a stabili o întâlnire. El răspunde afirmativ, fiind chiar încântat de propunere. Dar survin ulterior clinciuri între cei doi, pentru că tatăl ei îi ținea prelegeri și ținea morțiș ca ea să se întoarcă definitiv în Coreea.
După câteva telegrame trimise maică-sii, ea răspunde că nu e dispusă s-o întâlnească pe Freddie. Mai târziu, apare o întorsătură de situație urmată de o altă întorsătură de situație. Filmul „Return to Seoul” se bazează pe întâmplări care i s-au petrecut unei prietene de-a regizorului, un regizor franco-camdodgian.

