Ăsta-i un film biografic despre cel care e considerat „părintele bombei atomice”: J. Robert Oppenheimer. Filmul e derutant pentru că alternează nedelimitat între anii de dinainte de 1945 (când Oppenheimer era student la fizică și mai târziu dezvolta prima bombă atomică) și de după 1945 (când acesta era audiat din te miri ce motive).
În plus, „Oppenheimer” abundă de dialoguri și referințe politice și avocățești, ceea ce înseamnă că filmul ăsta de 3 ore, dar compact, nu e pentru toată lumea. În orice caz, „Oppenheimer” impresionează la capitolul buget și resurse angrenate și printr-o bază istorică autentică.
Amiralul Lewis Strauss, senator de Wyoming, l-a cunoscut pe Oppenheimer în 1947, când Strauss era membru al comitetului director al Institutului pentru Studii Avansate de la Princeton. Mai târziu, Strauss a devenit șeful Comisiei pentru Energie Atomică din SUA.
După al Doilea Război Mondial, Oppenheimer era considerat un mare fizician. Amiralul Strauss dorea să-l aducă la conducerea institutului. Înainte de toate astea, Oppenheimer studiase fizica la Leiden, Olanda, unde l-a cunoscut pe Isidor Rabi, apoi în Zurich, Elveția.
La întoarcerea în SUA, Oppenheimer a acceptat să lucreze la Berkeley. Acolo l-a întâlnit pe unu’ Ernest Lawrence care lucra la departamentul de fizică experimentală, spre deosebire de Oppenheimer care era teoretician.
Până la urmă, s-a ajuns ca Robert Oppenheimer să lucreze la prima bombă atomică a Statelor Unite, pe fondul îngrijorărilor că Germania nazistă lucra la aceeași armă de distrugere în masă, dar că Germania ar avea un avans de 18 luni.
El și alți fizicieni au fost duși în Los Almos, SUA, pentru a lucra la dezvoltarea bombei atomice. Acolo a fost construit un mic oraș pentru ei, în care fizicienii își puteau aduce și familiile.
Nimeni nu era sigur 100% ce-o să se întâmple la detonarea primei arme nucleare, dar pentru unii nu era exclus că întreaga planetă va fi distrusă, cu toate că șansele erau aproape zero.
În tot timpul ăsta și după 1945, plana suspiciunea că unii dintre membrii echipei din Los Almos erau comuniști și că furnizau informații către Uniunea Sovietică, lucru de care a fost acuzat și Robert Oppenheimer; și audiat după ani de zile.
Or fi fost SUA și Rusia aliate în al Doilea Război Mondial, dar Statele Unite nu erau dispuse să le permită pur și simplu rușilor să producă propriile lor arme de distrugere în masă.
Fiindcă Germania capitulase, cele două miliarde de dolari investite de SUA pentru arme nucleare păreau că s-au dus. Motiv pentru care SUA se hotărăște să nu irosească investiția și aruncă două bombe atomice deasupra Japoniei, altă țară cu care era în conflict.
Și Japonia capitulează și se încheie războiul, dar unii considerau că bomba atomică a încheiat al Doilea Război Mondial, însă l-a pornit pe cel rece, pentru că Uniunea Sovietică se ambiționase să dezvolte propriul său arsenal nuclear.
Ăsta ar fi rezumatul filmului în linii mari. Plus anchete și audieri vreo 70% din film și tertipuri de natură legală ale celor care doreau să-l discrediteze pe Oppenheimer pentru că nu era de acord cu anumite lucruri; cum ar fi ca SUA să nu aprobe exportul de izotopi în Norvegia, pe motiv că aceștia ar putea fi folosiți pentru a produce arme nucleare de către unele țări.
„Oppenheimer”, un film despre influența lui Robert Oppenheimer asupra celui de-al Doilea Război Mondial și care mai târziu își regretă creația.