E un lucru bine stiut faptul ca japonezii muncesc mult. De fapt, in Japonia oamenii muncesc mai mult decat orice alta natiune de pe fata Pamantului, unii muncesc si 17 ore pe zi.
Astia-s cei mai muncitori oameni din lume. Adica singurele activitati ale lor cat e ziulica de lunga sunt munca, putin somn si un pic de ciugulit la mese.
Se stie ca si sud-coreenii muncesc si morti, dar poate mai putin decat muncesc japonezii. Si merita stiut faptul ca japonezii si sud-coreenii sunt printre cei mai inteligenti oameni din lume.
Exista un motiv pentru care japonezii muncesc de le merg fulgii si un motiv pentru care sud-coreenii muncesc de le sar capacele. Dar sunt doua motive diferite.
Adica ceea ce ii stimuleaza pe japonezi sa munceasca mult e diferit de ceea ce ii stimuleaza pe sud-coreeni. In primul rand, in Japonia primeaza RESPECTUL fata de orice si oricine – de-asta Japonia are o economie de invidiat: nu are cocalari jegosi incorigibili.
Crede cineva ca jegosii pleaca din tara de destepti ce sunt? E tocmai invers, pleaca de prostia colosala pe care o au in ei! Oamenii cu facultati pleaca de destepti. Restul poa’ sa se care, tara n-are nevoie de jeguri care nu contribuie la evolutia umanitatii mai mult ca o frunza uscata!
Pe de alta parte, toti japonezii sunt respectuosi, chiar exagerat de respectuosi. Si obsedati de curatenie: oricat ar fi ei de atei se crucesc cu picioarele cand vad cata mizerie e in orasele noastre (Tokio e un oras mai curat si decat New York). Pe langa faptul ca muncesc cel mai mult, japonezii sunt si cei mai respectuosi oameni din lume si foarte disciplinati.
In afara de astea, au o obsesie pentru eficienta, pe toate planurile. Adica au o inclinatie catre eficienta maxima in toate actiunile lor si la ei nimic nu se arunca si nimic nu se iroseste, aproape totul se recicleaza si se transforma.
Ca n-au resurse de irosit (chiar n-au). Ce, are cineva impresia ca in Japonia se iroseste plasticul si orice material, se arunca la gropile de gunoi si se pierde pentru totdeauna, ca la noi?
Cum am spus, in Japonia primeaza respectul. Toti oamenii se respecta intre ei, asteapta linistiti la cozi, nu se baga in fata, nu se calca in picioare pentru o portie de mici, nu arunca gunoaie pe strazi.
Ce legatura are respectul cu inclinatia spre munca in exces a japonezilor? Ei bine, japonezii au un respect atat de mare pentru companiile in care lucreaza incat, din respect, muncesc multe ore peste program si niciun angajat dintr-o companie nu vrea sa fie primul care pleaca acasa. Munca peste program a devenit un cult in Japonia.
Iar spre deosebire de alte natiuni, japonezii nu muncesc neaparat pentru ei insisi si pentru bani, ci pentru bunastarea tarii si a companiilor in care lucreaza.
Isi pun tara si companiile in care lucreaza mai presus decat ei. In restul tarilor, oamenii muncesc mai de mantuiala, fara ravna si zel si numai cu gandul la concediu sau la vacanta.
Obsesia pentru munca a ajuns atat de departe in Japonia, incat acolo se promoveaza elevii de scoala primara descurcareti si independenti, adica cei care nu au nevoie sa fie dusi de parinti la scolile aflate la mare distanta (asta pentru ca ambii parinti sa poata merge la munca si sa nu le poarte lor de grija). Deci Japonia isi maturizeaza si responsabilizeaza elevii de mici.
Elevii de scoala de primara merg singuri la scoala: isi cumpara singuri bilete pentru mijloacele de transport, iau singuri metroul, trenul, autobuzul sau ce-o fi – si traverseaza singuri jungla urbana chiar daca scoala e la mare distanta. Japonia e o tara sigura, deci n-are ce sa li se intample.
Mai mult, datorita sau din cauza respectului excesiv probabil, tinerele din Japonia se comporta aiurea cu amorezii lor. Adica pustanele cred ca daca o dau pe nestiutoarele (in realitate nu sunt) si le gadila orgoliul de atotstiutori, o sa fie mai pe placul amorezilor. Daca boyfriend-ul spune ceva, pustana se preface nestiutoare si zice ceva de genul: „Serios? Oh my God, nu stiam asta! Chiar asa e? Uau!”
De asemenea, datorita respectului pentru companiile in care lucreaza, putini japonezi isi iau concediu cu plata. Pentru ca nu vor sa fie o povara pentru companii.
Pe de alta parte, in Coreea de Sud nu neaparat respectul e lucrul care stimuleaza oamenii sa munceasca mult. In Coreea de Sud altfel sta treaba. In aceasta tara, PRESIUNEA CONCURENTIALA in societate e enorma.
Fiecare om din Coreea de Sud vrea sa fie mai bun ca restul, sa aiba mai multi bani, un job mai bun, o cariera mai de succes, sa reuseasca in viata mai mult decat altii.
Iar spiritul concurential le apare sud-coreenilor inca de pe bancile scolilor. Concurenta genereaza excelenta, de-asta economia Coreii de Sud duduie, spre deosebire de cea a Coreii de Nord.
Un lucru bine de stiut, totusi, e faptul ca situatia n-a stat intotdeauna asa cu Coreea de Sud si cea de Nord. Adica, prin anii ’70, Coreea de Nord era de fapt o putere economica mai mare decat Coreea de Sud, iar asta pentru ca Nordul era sustinut de rusi.
De ce am vorbit despre japonezi si sud-coreeni si despre calitatile lor? Pentru ca romanii sa stie de la cine trebuie sa invatam. In Japonia, oamenii respecta statul si societatea pentru ca si statul si societatea ii respecta. Iar cetatenii sai se revanseaza muncind peste masura.
Dar la noi, dupa cum se stie bine, e alta situatie. Statul roman nu-si respecta cetatenii, iar asta cu intentia de a-i determina pe oamenii bine pregatiti, educati si instruiti sa plece naibii din tara. Politicienii au pus pe butuci si educatia, pentru ca sistemul romanesc de invatamant sa scoata tampiti.
Astia distrug intentionat (si dintr-o crasa nepricepere) tara ca s-o goleasca de oameni si de resurse si pentru a o sterge de pe fata Pamantului.