Muzica e practic o combinatie de note diferite redate in ritmuri diferite. Asta inseamna ca exista doar un numar finit de combinatii posibile, ceea ce inseamna ca, din cand in cand, un muzician sau o trupa trimite in judecata pe alt muzician sau trupa pe motiv ca i-a furat o melodie (pentru ca s-a incalcat copyright-ul) pe care au compus-o.
Legitimitatea unor astfel de acuze de copyright (drepturi de autor) in muzica depinde de o serie de factori si poate fi destul de subiectiva. De asemenea, copyright-ul poate fi destul de descurajant pentru viitorii muzicieni, acestia fiind ingrijorati in legatura cu intrarea lor in industria muzicii.
Pentru a depasi acest impediment, doi muzicieni si programatori, pe nume Damien Riehl si Noah Rubin, au decis ca, pentru a trece peste acest obstacol, ce-ar fi daca ar crea fiecare melodie posibila iar apoi sa le puna la dispozitie in domeniul public?
Exact asa au procedat cei doi programatori si muzicieni. Muzicienii programatori au folosit un algoritm pentru a inregistra fiecare melodie posibila de 8 note, cu 12 beat-uri.
Algoritmul programatorilor si creatorilor de muzica a trecut prin fiecare combinatie posibila de note pana cand nu a mai ramas niciuna. S-a ajuns la 300.000 de melodii pe secunda. E ceva muzica.
Potrivit programatorului si creatorului de muzica Riehl: „Conform legii drepturilor de autor, numerele sunt fapte (lucruri care nu pot fi subiectul disputelor), iar in conformitate cu legile drepturilor de autor, faptele fie ca aproape nu au copyright, fie nu au copyright deloc. Deci poate ca, daca aceste numere au existat inca de la inceputurile timpului si doar le culegem, atunci poate ca melodiile sunt doar matematica si doar fapte (acestea nefiind eligibile pentru a fi protejate prin copyright)”.
Nu e clar daca actiunile acelor programatori vor functiona si le vor fi utile altor muzicieni care creeaza muzica si care sunt ingrijorati de copyright, dar este o abordare interesanta.