Dark e un fel de „Stranger Things”, dar „progresist”, filozofic, sobru și fără umor – calitate germană. Nu critic faptul că îi lipsește umorul aproape cu desăvârșire, Dark nu e în niciun caz un serial umoristic.
Dar de n-ar fi avut atâția „progresiști” pe metru pătrat (aici mă refer la promotori ai satanismului, anormalităților și altele), Dark ar fi fost un serial aproape fără cusur.
Însă de la finalul briliant mi-au trecut câțiva fiori pe șirea spinării. E un serial ce-ți provoacă gândirea, te face să-ți pui niște întrebări despre rasa umană; de unde vine și ce rost are.
A fost nevoie de un timp ca să mă acomodez cu serialul. Nu m-a atras primul sezon, mi s-a părut de umplutură. Mă gândeam să renunț (primul impuls), dar cum detest și nu-mi stă în fire să las lucrurile neterminate, m-am ținut de el. Și-am dus la capăt tot serialul cu 3 sezoane în total.
Dark e un serial de la care te alegi cu creierii harcea-parcea, povestea fiind cu un înalt grad de complexitate și cu întortocheala călătoritului în timp.
Întregul serial Dark se desfășoară în Winden, dar în ani și chiar în secole diferite. Winden e un oraș cu vreme capricioasă mai tot timpul anului, cu oameni care detestă că locuiesc acolo.
În anii 1950, s-a construit în Winden o centrală nucleară. Centrala, atunci considerată viitorul generării energiei ieftine, e mai târziu considerată sursa răului în acest serial.
E greu să-ți menții interesul pentru Dark, așa cum e și ușor să pierzi firul poveștii, dacă nu înțelegi ce se întâmplă. Tocmai de aceea, e foarte recomandat ca încă de la început să ții o evidență a personajelor întâlnite și a relațiilor de rudenie dintre ele.
De exemplu, să ai deschisă în browser o pagină separată cu lista de personaje. Asta mă scutește de povestit altora serialul (e prea complex și ar ieși un roman) și menține ridicat nivelul de cuprindere. Dark e un serial de mister, alt motiv pentru care n-o să mă apuc acum să-l decodific printr-un text. E un serial de pus pe lista serialelor de urmărit, nu de citit.