M-am decis de ceva vreme sa urmaresc toate filmele sud-coreene din topul celor mai bune filme sud-coreene (le-am vazut pe aproape toate), pentru ca sunt de parere ca nu sunt filme de duzina cum sunt majoritatea celor americane.
Pana acum, n-am dat de niciun film sud-coreean nasol, ceea ce ma determina sa apreciez si mai mult cinematografia din Coreea puternica, originala si de inalta calitate.
Nu mai zic ca filmele sud-coreene sunt exact opusul superficialitatii, iar asta pentru ca au mai multe nivele de semnificatii si intelesuri. Din acest motiv, nu le poti intelege complet daca le urmaresti numai o data si nu te plictisesti nici daca le urmaresti de 5 ori.
In ultima vreme, am urmarit „The Suspect” („Dezertorul”), „Train to Busan” si „Tae Guk Gi: The Brotherhood of War”. Dar acum voi vorbi despre „The Good, the Bad, the Weird”, un film coreean din 2008 plin de actiune, aventura si cu influente western.
Cine zicea ca numai americanii (promotorii genului western) se pricep la filme western! Povestea filmului, o sa am grija sa nu stric farmecul povestind toata pelicula, este urmatoarea: doi nelegiuiti si un vanator de recompense – rivali intre ei – cauta in Manciuria (regiune din nord-estul Chinei) in anii ’40 o comoara indicata de o harta in timp ce sunt urmariti de armata japoneza si de niste banditi chinezi care vor si ei sa puna ghearele pe comoara.
Pe vremea aia, Japonia era in pragul intrarii in Al Doilea Razboi Mondial si avea nevoie de comoara ca sa-si finanteze razboiul, comoara fiind considerata de guvern ca fiind o promisiune a unui viitor prosper pentru tara.
Cei 3 indivizi care sunt personajele principale sunt pomeniti si descrisi cu precizie in titlu. Unul e personajul bun, altul e cel rau si celalalt e cel ciudat.
Pe toti cei trei actori i-am vazut deja in trecut si in alte filme coreene. Pe Song Kang-ho (care il interpreteaza pe Yoon Tae-goo in „The Good, the Bad, the Weird) l-am vazut deja in „Memories of Murder” (super film).
Pe Lee Byung-hun (Park Chang-yi) l-am vazut deja in „A Bittersweet Life”. Iar pe Jung Woo-sung (Park Do-won) l-am mai vazut in „A Moment to Remember”.
Intuiesc si sunt aproape sigur ca cei responsabili pentru film s-au gandit initial sa denumeasca filmul – „The Good, the Bad, the Idiot”. Asta pentru ca despre personajul ciudat nu se spune niciodata in film ca e ciudat, ci doar idiot.
Probabil cei responsabili de film s-au gandit ca apelativul „idiot” este prea insultator, asa ca au folosit in schimb apelativul „ciudat”. „The Good, the Bad, the Weird” este un film impresionant, grandios si care abunda de actiune si mijloace noi de productie, in care s-au angrenat multe resurse si care are unii dintre cei mai buni actori in rolurile principale. Deci clar e un film care merita sa fie urmarit.