Marti, un atac cibernetic puternic si infiorator sub forma unui vierme a avut loc in Ucraina, raspandindu-se rapid in Rusia si in alte tari, iar nimanui nu i-a pasat suficient de mult incat sa spuna (cu exceptia noastra) pentru ca nu era vorba despre Statele Unite.
Este greu de spus ce a fost mai rau: atacul cibernetic in sine sau goana de a scrie si publica ceva (orice!) despre asta, descriindu-l ca fiind cea mai noua explozie a unui atac cibernetic de amploare care a lovit intreaga lume.
Virusul care a pornit din Ucraina i-a lovit pe americani rapid, blocand calculatoare Windows care nu aveau update-urile la zi si care parca aveau pe ele un semn cu „hack me”. Stirea a aparut pe Twitter si s-a raspandit rapid pe titlurile publicatiei The New York Times care s-a grabit si a publicat un articol spunand in mod incorect ca atacul cibernetic din Ucraina este unul de tip ransomware.
Odata ce The New York Times a scris despre asta, stirile despre acest malware au explodat si au aparut mai multe titluri in aceasta saptamana, afectand mai multi oameni prin isterie decat afecta atacul cibernetic organizatii si oameni in lumea reala.
Aeroporturi, companii de livrari, banci, compania de curierat FedEx si chiar Cadbury Chocolate au fost afectate. Virusul este real, dar stirile despre acesta au fost atat de competitive iar goana dupa senzational atat de mare incat rezultatul final a fost dezorganizarea si isteria.
In realitate, se pare ca acesta a fost un atac cibernetic asupra unei tari de catre o alta tara, atac cibernetic care din pacate acum a ajuns in fiecare tara. In aceasta saptamana, atacul cibernetic a avut loc pentru a pune in genunchi Ucraina, in aceeasi zi in care un politist militar din Ucraina a fost asasinat de o masina capcana.
Acesta se intampla sa fie omul care investiga si aduna dovezi pentru Haga cu privire la agresiunea militara a Rusiei pentru procesul Ucrainei impotriva Rusiei de la Curtea Internationala de Justitie.